Reasigurarea – ce reprezintă conceptul, cum funcționează și ce forme există în industria asigurărilor

Asigurările auto, cele pentru locuință, polițele de viață sau sănătate sunt instrumente tot mai des întâlnite în viața noastră de zi cu zi. Ele funcționează ca o plasă de siguranță financiară în momente dificile și oferă un sentiment real de stabilitate atunci când lucrurile scapă de sub control. Cu toate acestea, deși beneficiile acestor forme de protecție sunt bine cunoscute, cât de mult știm despre mecanismul din spatele lor, menit să ofere echilibru și pentru companiile de asigurări?

Reasigurarea este soluția prin care asigurătorii își reduc expunerea la pierderi majore și își mențin capacitatea de a plăti despăgubiri, chiar și în cazul unor evenimente neprevăzute de mari proporții. Mai simplu spus, este o formă de protecție pentru cei care oferă protecție. Dar cum funcționează mai exact acest mecanism? Cine sunt actorii implicați și ce rol are reasigurarea în arhitectura industriei asigurărilor? În rândurile următoare vei descoperi ce este reasigurarea, cum se aplică în practică și de ce este vitală pentru funcționarea sănătoasă a pieței.

Cuprins:

1. Ce este reasigurarea și de ce este importantă?
2. Cum funcționează procesul de reasigurare?
3. Tipuri principale de reasigurare
4. De ce aleg companiile de asigurări să folosească reasigurarea?
5. Reasigurarea în contextul pieței din Romania

Ce este reasigurarea și de ce este importantă?

Orice persoană fizică sau juridică poate avea nevoie, la un moment dat, de o poliță de asigurare. Aceste contracte oferă protecție financiară în fața unor evenimente neprevăzute, care altfel ar presupune costuri greu de suportat. Însă, deși asigurarea protejează clienții, companiile de asigurări, la rândul lor, trebuie să se protejeze împotriva riscurilor pe care și le asumă. Pentru aceasta, ele apelează la un mecanism mai puțin cunoscut publicului larg: reasigurarea.

Reasigurarea este, simplu spus, asigurarea companiilor de asigurări. O societate de asigurări, denumită cedent, își limitează expunerea transferând o parte din riscurile preluate de la clienți către o altă companie, numită reasigurător. Acest proces nu doar că oferă stabilitate financiară, dar le permite asigurătorilor să își mențină capacitatea de a răspunde prompt cererilor de despăgubire, chiar și în situații extreme, cum ar fi calamitățile naturale sau accidentele de proporții.

În lipsa reasigurării, o companie ar putea ajunge în imposibilitatea de a-și onora obligațiile în fața clienților în cazul unui volum mare de daune. Prin urmare, reasigurarea contribuie direct la protejarea echilibrului financiar al sistemului de asigurări și la continuitatea serviciilor oferite.

Deși funcționează pe principii similare, asigurarea și reasigurarea sunt două concepte distincte. Asigurarea este contractul dintre un individ (sau o companie) și o societate de asigurări. Aceasta din urmă își asumă riscul unei pierderi financiare în schimbul unei prime.

În cazul reasigurării, nu clientul obișnuit este cel care semnează polița, ci compania de asigurări. Aceasta achiziționează o poliță de la o altă societate specializată, cu scopul de a distribui riscul și de a preveni pierderi majore. Astfel, riscul nu este eliminat, ci împărțit între mai mulți actori din industrie.

Pe de altă parte, compania care vinde polițe clienților și cedează o parte din risc se numește cedent, iar compania care preia acel risc se numește reasigurător. Diferența majoră este dată de tipul beneficiarului: în cazul asigurării, beneficiarul este clientul final; în cazul reasigurării, beneficiarul este compania de asigurări.

Pe scurt:

• În asigurare, protecția este acordată persoanelor sau bunurilor.
• În reasigurare, protecția este acordată companiei de asigurări pentru riscurile asumate prin polițele proprii.

Cum funcționează procesul de reasigurare?

Reasigurarea reprezintă o soluție prin care o companie de asigurări își diminuează expunerea la riscuri financiare majore. Procesul se desfășoară în mai multe etape, fiecare având un rol bine definit în protejarea stabilității financiare și operaționale:

• Evaluarea portofoliului de risc: Compania cedentă analizează polițele active și identifică zonele vulnerabile care pot genera pierderi semnificative. Factori precum frecvența daunelor, localizarea geografică sau tipul asigurărilor influențează nivelul necesar de protecție.
• Stabilirea termenilor contractuali: Urmează negocierea cu reasigurătorul, unde sunt definite condițiile colaborării: forma de reasigurare, limitele de răspundere, durata acordului și valoarea primelor. Contractul reglementează responsabilitățile ambelor părți.
• Transferul efectiv al riscului: După semnarea documentelor, o parte din obligațiile asumate de compania cedentă este preluată de reasigurător. În cazul unui eveniment generând daune importante, pierderile se împart conform proporțiilor agreate.
• Achitarea primei de reasigurare: Cedentul plătește o primă calculată în funcție de volumul riscurilor cedate și de expunerea estimată. Această contribuție financiară asigură accesul la protecția convenită prin contract.
• Participarea la plata despăgubirilor: Dacă apare o daună de amploare, reasigurătorul acoperă partea de răspundere convenită. Colaborarea cu cedentul este esențială în procesul de evaluare și soluționare, pentru ca despăgubirile către asigurați să fie corecte și rapide.
• Sprijin în gestionarea riscurilor: Partenerii de reasigurare oferă adesea acces la expertiză specializată, analize predictive și instrumente de management al riscului. Acest tip de consultanță ajută la optimizarea deciziilor strategice și la consolidarea poziției pe piață.

Tipuri principale de reasigurare

Există două categorii principale de reasigurare, fiecare cu propriile caracteristici și avantaje, concepute pentru a răspunde nevoilor diverse ale companiilor de asigurări:

Reasigurarea proporțională

În cadrul reasigurării proporționale, reasigurătorul preia o cotă fixă din primele și riscurile asigurătorului direct. Aceasta înseamnă că reasigurătorul participă la profituri și pierderi în aceeași proporție cu asigurătorul. Principalele forme de reasigurare proporțională sunt:

• Reasigurarea pe cotă-parte: În acest caz, reasigurătorul preia un procent fix din toate polițele dintr-o anumită clasă de asigurări. De exemplu, dacă un reasigurător preia 30% pe cotă-parte din polițele de asigurare pentru locuințe ale unui asigurător, va primi 30% din primele încasate și va suporta 30% din eventualele daune. Această formă de reasigurare este simplă și ușor de administrat, fiind potrivită pentru asigurătorii care doresc să își reducă expunerea la riscuri în mod uniform.
• Reasigurarea de excedent: Asigurătorul stabilește o sumă fixă pe care o reține din fiecare risc (numită linie), iar reasigurătorul preia restul, până la o limită prestabilită. De exemplu, dacă un asigurător stabilește o linie de 100.000 de lei pentru asigurările de incendiu, va suporta singur daunele până la această sumă, iar reasigurătorul va acoperi daunele suplimentare, până la o limită maximă specificată în contract. O astfel de formă de reasigurare permite asigurătorului să își protejeze capitalul împotriva riscurilor mari, fără a ceda o parte din primele pentru riscurile mici.

Reasigurarea neproporțională

În cazul reasigurării neproporționale, reasigurătorul acoperă daunele care depășesc un anumit prag, numit prioritate sau retenție. Acest lucru înseamnă că reasigurătorul nu participă la toate daunele, ci doar la cele care depășesc un anumit nivel. Principalele forme de reasigurare neproporțională sunt:

• Reasigurarea excess of loss care acoperă daunele care depășesc o anumită sumă per eveniment sau per risc. De exemplu, un contract de reasigurare excess of loss poate stipula că reasigurătorul va acoperi daunele care depășesc 1 milion de lei per eveniment, până la o limită maximă de 10 milioane de lei. Această formă de reasigurare este des utilizată pentru protecția împotriva catastrofelor naturale, cum ar fi cutremurele sau inundațiile, care pot genera daune foarte mari.
• Reasigurarea stop loss care protejează asigurătorul împotriva unei acumulări de daune mici și medii care, în total, ar putea depăși un anumit procent din primele încasate. De exemplu, un contract de reasigurare stop loss poate stipula că reasigurătorul va acoperi daunele care depășesc 80% din primele încasate de asigurător într-un anumit an. Această formă de reasigurare este utilă pentru a proteja asigurătorul împotriva fluctuațiilor neașteptate ale daunelor și pentru a asigura stabilitatea financiară.

Alegerea tipului de reasigurare depinde de strategia de management al riscurilor a asigurătorului, de natura riscurilor acoperite și de condițiile pieței. Adesea, companiile de asigurări utilizează o combinație de forme de reasigurare pentru a-și optimiza protecția și eficiența capitalului. De exemplu, un asigurător poate utiliza reasigurarea pe cotă-parte pentru a reduce expunerea la riscurile mici și medii și reasigurarea excess of loss pentru a se proteja împotriva catastrofelor naturale. Acum, să vedem ce beneficii aduce reasigurarea companiilor de asigurări.

De ce aleg companiile de asigurări să folosească reasigurarea?

Reasigurarea joacă un rol esențial în strategia oricărei companii de asigurări care își dorește să rămână stabilă financiar, competitivă și adaptabilă într-o piață imprevizibilă. Aceasta vine cu multiple beneficii care susțin nu doar activitatea de zi cu zi, ci și dezvoltarea pe termen lung:

• Creșterea capacității de a subscrie riscuri: Prin partajarea riscurilor cu un reasigurător, o companie poate emite polițe mai mari, acoperi riscuri mai variate și deservi un portofoliu mai extins de clienți. Fără această posibilitate, ar exista limite semnificative în ceea ce privește valorile asigurate și categoriile de risc acceptate.
• Stabilitate financiară pe termen lung: Reasigurarea contribuie la echilibrarea rezultatelor financiare, mai ales în perioade în care frecvența sau severitatea daunelor este ridicată. În aces context, echilibrul este crucial pentru încrederea investitorilor, continuitatea operațiunilor și menținerea unui rating solid.
• Protecție în fața evenimentelor catastrofale: În cazul în care apar daune de amploare, cum ar fi dezastre naturale sau accidente industriale, pierderile nu sunt suportate integral de cedent. Astfel se evită colapsul financiar al companiei și se garantează plata despăgubirilor către clienți.
• Eliberarea și utilizarea eficientă a capitalului: Prin reducerea expunerii directe la risc, o parte din capitalul de rezervă poate fi redirecționată către investiții, dezvoltare de produse noi sau extindere regională. De asemenea, se asigură respectarea cerințelor de solvabilitate impuse de reglementările în vigoare.
• Acces la expertiză specializată: Reasigurătorii nu oferă doar protecție financiară, ci și sprijin tehnic. Acesta include analiză actuarială, modelare de risc, consultanță pentru produse inovatoare sau bune practici în subscriere. Această colaborare ajută la luarea unor decizii mai bine fundamentate.
• Sprijin pentru lansarea de produse noi: Cu ajutorul reasigurării, companiile pot testa și introduce în piață polițe pentru riscuri emergente – de exemplu, cele legate de securitate cibernetică, schimbări climatice sau răspundere profesională în domenii noi. Acest tip de inovație este posibil doar când riscurile sunt gestionate corect.

Reasigurarea în contextul pieței din Romania

Piața de reasigurare din România a înregistrat o dezvoltare notabilă în ultimii ani, în paralel cu dinamica ascendentă a industriei de asigurări. Evoluția a fost susținută de factori precum creșterea economică, extinderea segmentului imobiliar și o conștientizare tot mai mare a rolului asigurărilor în gestionarea riscurilor. Printre cele mai active domenii care susțin cererea de reasigurare se numără polițele auto (RCA și CASCO), asigurările de locuință, sănătate și călătorii.

• Creșterea gradului de cedare: Volumul primelor cedate în reasigurare a crescut vizibil, mai ales pentru riscurile cu impact ridicat, precum cele catastrofale sau aferente polițelor de răspundere civilă auto. Această orientare indică o maturizare a pieței și adoptarea unor politici de gestionare a riscurilor mai eficiente.
• Accesul extins la reasigurători internaționali: Jucători globali precum Munich Re, Swiss Re sau Hannover Re și-au consolidat prezența pe piața locală. Prin parteneriatul cu aceste entități, companiile de asigurări beneficiază de capacitate suplimentară și expertiză specializată, contribuind astfel la profesionalizarea pieței și la diversificarea soluțiilor disponibile pentru produse precum CASCO, PAD, health sau travel.
• Consolidarea capacităților locale: Unele societăți de asigurare au început să dezvolte structuri proprii de reasigurare, marcând o tranziție de la dependența externă către o autonomie operațională mai mare. Această tendință sprijină adaptarea mai eficientă la specificul riscurilor interne și sporește reziliența generală a pieței.
• Rolul reglementărilor și impactul Solvency II: Implementarea directivei Solvency II a adus schimbări semnificative în strategiile de capitalizare, încurajând utilizarea reasigurării ca mijloc de optimizare a indicatorilor financiari. Reasigurarea contribuie astfel la respectarea cerințelor de solvabilitate și la menținerea unei baze de capital sănătoase.
• Acoperirea riscurilor majore: Cutremurele și inundațiile reprezintă amenințări reale în România, iar reasigurarea este esențială pentru absorbirea impactului financiar în cazul producerii unor astfel de evenimente. Introducerea poliței PAD a stimulat cererea de acoperire suplimentară, determinând extinderea rețelelor de parteneri internaționali.
• Supravegherea activă din partea ASF: Autoritatea de Supraveghere Financiară monitorizează atent structura programelor de reasigurare, calitatea reasigurătorilor implicați și nivelul de expunere acceptat. Obiectivul este menținerea stabilității sectorului și protejarea interesului public.
• Tendințe viitoare: Pe fondul digitalizării și al apariției unor riscuri neconvenționale – precum cele cibernetice sau legate de climă – este de așteptat ca cererea pentru soluții de reasigurare adaptate să continue să crească. Produse inovatoare vor sprijini sustenabilitatea ofertelor de asigurări auto, de sănătate, de locuință sau de călătorie, în concordanță cu noile condiții de risc.

În perspectivă, se estimează o creștere în continuare a pieței de reasigurari din România, pe măsură ce piața de asigurări se va dezvolta și maturiza.

Așadar, reasigurarea reprezintă un pilon fundamental al industriei asigurărilor, oferind stabilitate, flexibilitate și capacitate de inovare companiilor de asigurări. În România, ca și în restul lumii, reasigurarea joacă un rol extrem de important în protejarea asigurătorilor și, implicit, a asiguraților împotriva riscurilor majore și a evenimentelor catastrofale.

Sursă foto: Shutterstock.com