Sistemul public de sănătate din România permite accesul la servicii medicale pentru mai multe categorii de persoane, inclusiv pentru persoane care nu obțin venituri proprii. Totuși, statutul de coasigurat s-a schimbat semnificativ după modificările legislative introduse prin Legea nr. 141/2025.
Până la 1 septembrie 2025, persoanele coasigurate puteau avea calitatea de asigurat fără plata directă a contribuției de asigurări sociale de sănătate. După această dată, vechiul mecanism al coasiguratului fără contribuție nu mai funcționează în aceeași formă. Soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate, pot avea în continuare acces la calitatea de asigurat, dar prin opțiunea de plată a CASS, de regulă prin Declarația unică.
În continuare, explicăm ce mai înseamnă, în practică, statutul de coasigurat, cine poate fi inclus, ce documente sunt necesare și care sunt pașii actuali pentru obținerea sau menținerea calității de asigurat în sistemul public de sănătate.
În limbajul obișnuit, termenul „coasigurat” este folosit pentru o persoană fără venituri proprii care se află în întreținerea unei persoane asigurate. În forma veche, acest statut permitea accesul la servicii medicale fără plata directă a contribuției. În prezent, după modificările aplicabile din 2025, situația trebuie înțeleasă diferit: persoanele aflate în întreținere pot dobândi sau menține calitatea de asigurat prin plata CASS, în condițiile prevăzute de Codul fiscal și de legislația privind sistemul de sănătate.
Categoriile vizate sunt, în principal:
Soțul sau soția unei persoane asigurate poate fi luat(ă) în calcul ca persoană aflată în întreținere dacă nu are venituri proprii. Diferența importantă față de regimul anterior este că acest lucru nu mai înseamnă automat acces gratuit la asigurarea de sănătate.
Începând cu schimbările legislative din 2025, persoana asigurată poate opta pentru plata CASS pentru soțul sau soția aflat(ă) în întreținere, prin Declarația unică. Alternativ, persoana fără venituri poate face demersul în nume propriu, tot prin Declarația unică, pentru a se asigura în sistemul public de sănătate.
Pentru opțiunile exercitate în 2026, contribuția datorată este de 2.430 lei pentru fiecare persoană aflată în întreținere. Detaliile de calcul și termenele de plată sunt explicate mai jos, în secțiunea dedicată plății CASS.
Părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate, pot fi de asemenea incluși în categoria persoanelor pentru care se poate opta plata CASS. Și în acest caz, nu mai vorbim despre o includere gratuită, automată, prin statutul de coasigurat, ci despre o procedură fiscală prin care se declară și se plătește contribuția de sănătate.
Persoana care are părintele în întreținere trebuie să verifice dacă se încadrează în categoria celor care pot opta pentru plata CASS pentru o persoană aflată în întreținere. În general, este vorba despre persoane care realizează venituri pentru care datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate. Pentru fiecare părinte fără venituri proprii pentru care se dorește menținerea calității de asigurat, opțiunea se exercită separat în Declarația unică.
Este important ca situația veniturilor să fie verificată înainte de depunerea declarației. Dacă soțul, soția sau părintele începe să realizeze venituri ori se încadrează într-o altă categorie de persoane asigurate, statutul său trebuie reanalizat.
Pentru o protecție extinsă, pe lângă accesul la sistemul public, poți analiza și opțiunile oferite de o asigurare de sănătate privată, care poate acoperi consultații, investigații sau servicii medicale în rețele private, în funcție de polița aleasă.
Copiii, copiii majori, frații și surorile nu sunt, în mod obișnuit, incluși în categoria persoanelor pentru care se folosește mecanismul de coasigurare sau de plată CASS ca persoane aflate în întreținere. Legea tratează separat anumite categorii protejate și nu permite extinderea automată a acestui statut către orice membru al familiei.
Copiii minori nu au nevoie de statut de coasigurat pentru a beneficia de asigurare medicală. Copiii până la vârsta de 18 ani sunt incluși în categoria persoanelor asigurate fără plata contribuției.
Pentru tinerii peste 18 ani, situația depinde de statutul lor. Tinerii între 18 și 26 de ani pot beneficia de asigurare fără plata contribuției dacă sunt elevi, ucenici, studenți sau studenți-doctoranzi, în condițiile prevăzute de lege. Dacă nu se mai încadrează într-o astfel de categorie și nu realizează venituri pentru care datorează CASS, trebuie analizată varianta asigurării în nume propriu prin Declarația unică.
Frații și surorile nu pot fi declarați ca persoane aflate în întreținere în același mod ca soțul, soția sau părinții fără venituri proprii. Chiar dacă există o relație de sprijin financiar între frați, aceasta nu este suficientă, în sine, pentru includerea în categoria persoanelor pentru care se poate exercita opțiunea de plată CASS ca persoane aflate în întreținere.
Prin urmare, pentru copii, tineri majori, frați sau surori, trebuie verificată categoria legală în care se încadrează fiecare persoană: asigurat fără plata contribuției, asigurat prin venituri proprii, asigurat prin opțiune în nume propriu sau persoană neasigurată.
Răspunsul trebuie nuanțat. În forma veche, se putea spune simplu că un pensionar asigurat putea avea coasigurat, dacă persoana aflată în întreținere îndeplinea condițiile legale. În prezent, după modificările din 2025, nu mai este corect să prezentăm această posibilitate ca pe o declarare gratuită și automată.
Un pensionar poate avea calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate în funcție de nivelul pensiei și de regulile CASS aplicabile. De exemplu, pensionarii cu venituri din pensii sub plafonul stabilit de lege pot rămâne asigurați fără plata contribuției, iar pentru pensiile peste plafon se aplică regulile de reținere a contribuției prevăzute de legislația fiscală.
În ceea ce privește o persoană aflată în întreținerea pensionarului, precum soțul, soția sau un părinte fără venituri proprii, situația trebuie verificată în funcție de calitatea fiscală a pensionarului și de posibilitatea acestuia de a opta pentru plata CASS pentru persoana respectivă. Dacă pensionarul datorează CASS pentru veniturile sale, acesta poate analiza depunerea Declarației unice pentru persoana aflată în întreținere. Dacă nu datorează CASS și este asigurat fără plata contribuției, este recomandată verificarea situației la ANAF sau la casa de asigurări de sănătate, deoarece vechiul mecanism al coasigurării gratuite nu mai trebuie prezentat ca regulă generală.
Pensionarul nu poate declara copii, frați, surori sau alte rude colaterale ca persoane aflate în întreținere în acest mecanism. Categoriile relevante rămân soțul, soția și părinții fără venituri proprii, cu respectarea condițiilor fiscale și administrative actuale.
Pentru obținerea sau menținerea calității de asigurat pentru o persoană aflată în întreținere, procedura nu mai trebuie explicată ca simplă depunere a dosarului la angajator pentru includere în D112. După modificările legislative din 2025, accentul se mută pe Declarația unică și pe plata CASS.
Documentele și informațiile care pot fi necesare includ:
Declarația unică, formularul 212, este documentul folosit pentru declararea contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice, inclusiv pentru situațiile în care se optează pentru plata CASS. Pentru persoanele aflate în întreținere, formularul conține câmpuri dedicate pentru soț, soție sau părinte.
După depunerea declarației și achitarea primei tranșe, persoana pentru care s-a optat plata CASS ar trebui să își poată verifica statutul în sistemul CNAS. Dacă statutul nu apare actualizat, este recomandată contactarea casei de asigurări de sănătate de care aparține persoana respectivă.
Respectarea pașilor actuali este importantă pentru evitarea situațiilor în care persoana apare neasigurată în sistem. După modificările introduse prin Legea nr. 141/2025, procedura nu mai trebuie prezentată ca o simplă declarare prin angajator, ci ca o opțiune fiscală prin Declarația unică și plata CASS.
Primul pas este verificarea încadrării. Persoana pentru care se dorește asigurarea trebuie să fie, de regulă, soț, soție sau părinte fără venituri proprii, aflat în întreținerea unei persoane asigurate.
Trebuie verificat și dacă persoana respectivă nu este deja asigurată prin alt mecanism: salariu, pensie, activitate independentă, indemnizație, statut de elev/student, handicap, sarcină/lăuzie sau altă categorie exceptată de la plata contribuției.
După verificarea eligibilității, se pregătesc documentele care dovedesc identitatea, relația de familie și lipsa veniturilor proprii. În funcție de caz, pot fi necesare certificatul de căsătorie, certificatul de naștere, declarații pe propria răspundere și alte documente cerute de ANAF sau de casa de asigurări de sănătate.
Este util ca documentele să fie păstrate și după depunerea declarației, pentru situațiile în care sunt solicitate verificări suplimentare.
După modificările aplicabile din 2025, demersul principal pentru menținerea calității de asigurat a soțului, soției sau părintelui fără venituri proprii se face prin Declarația unică, formularul 212.
Declarația poate fi depusă de persoana asigurată care are în întreținere soțul, soția sau părintele fără venituri proprii. Alternativ, persoana fără venituri poate face demersul în nume propriu, dacă dorește să se asigure în sistemul public de sănătate.
Această etapă înlocuiește vechea logică în care coasiguratul era declarat prin angajator. Angajatorul nu mai trebuie prezentat ca actorul principal al procedurii, iar includerea lunară prin D112 nu mai este mecanismul de bază pentru această situație.
Pentru fiecare persoană aflată în întreținere pentru care se exercită opțiunea, se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Contribuția se calculează prin aplicarea cotei de 10% la baza reprezentată de 6 salarii de bază minime brute pe țară, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului în care se exercită opțiunea.
Pentru opțiunile exercitate în 2026, suma este de 2.430 lei pentru fiecare persoană aflată în întreținere, calculată la salariul minim brut de 4.050 lei existent la 1 ianuarie 2026. Deși salariul minim brut a fost majorat de la 1 iulie 2026, regula de calcul pentru această opțiune se raportează la salariul minim de la 1 ianuarie al anului în care se exercită opțiunea.
Plata se face în două tranșe:
Valoarea contribuției trebuie verificată anual, deoarece depinde de salariul minim brut valabil la 1 ianuarie și de eventualele modificări legislative.
După depunerea Declarației unice și efectuarea plății, calitatea de asigurat poate fi verificată în sistemul informatic al CNAS.
Dacă persoana nu apare ca asigurată, este recomandat să contacteze casa de asigurări de sănătate de care aparține și să prezinte documentele relevante: Declarația unică depusă, dovada plății, actele de identitate și documentele care confirmă relația de familie.
În unele cazuri, actualizarea statutului poate necesita timp sau verificări suplimentare între ANAF și CNAS.
După înregistrarea corectă în sistem, persoana dobândește calitatea de asigurat și poate beneficia de pachetul de servicii medicale de bază, în condițiile legislației aplicabile.
Documentul relevant nu ar trebui prezentat ca „adeverință de coasigurat” care oferă acces gratuit, ci ca dovadă a calității de asigurat sau adeverință emisă de casa de asigurări, după caz.
Dreptul nu este nelimitat și nu este independent de îndeplinirea obligațiilor fiscale. Dacă nu se depune o nouă declarație pentru perioada următoare sau nu se achită contribuțiile la termenele stabilite, calitatea de asigurat poate înceta.
Statutul de coasigurat, în sensul actual al persoanei aflate în întreținere pentru care se plătește CASS, poate oferi acces la servicii medicale în sistemul public, dar are condiții mai stricte decât în trecut.
Beneficii:
Limitări:
Coasigurarea rămâne un termen folosit frecvent, dar sensul său practic s-a schimbat. Pentru 2026, este mai corect să vorbim despre persoane aflate în întreținere pentru care se poate opta plata CASS prin Declarația unică. Această actualizare este esențială pentru a evita situațiile în care o persoană crede că este asigurată gratuit, deși vechiul statut de coasigurat fără contribuție nu mai produce aceleași efecte după modificările legislative din 2025.
Pentru o acoperire mai largă, o asigurare de sănătate privată poate completa accesul la sistemul public, oferind, în funcție de poliță, consultații, investigații sau servicii medicale în clinici private.
Sursă foto: Shutterstock.com