Notiunile asigurarilor sunt:

- asiguratorul;
- asiguratul;
- beneficiarul asigurarii;
- contractantul asigurarii;
- riscul asigurat;
- evaluarea de asigurare;
- suma asigurata;
- norma de asigurare;
- prima de asigurare;
- durata asigurarii;
- paguba sau dauna;
- despagubirea de asigurare;
- contractul de asigurare.

Asiguratorul este persoana juridica, societatea de asigurari, care in schimbul primei de asigurare isi asuma raspunderea de a acoperi anumite pagube.
Asiguratul este persoana fizica sau juridica care isi asigura bunurile sau viata impotriva anumitor calamitati, in schimbul primei de asigurare pe care o plateste asiguratorului.
Beneficiarul asigurarii este persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurat, fara ca aceasta sa fie neaparat parte la contractul de asigurare. Uneori este desemnat expres de catre asigurat, alteori se face in cursul executarii contractului, prin declaratie scrisa.
Contractantul asigurarii este persoana care poate incheia un contract de asigurare fara a fi neaparat asigurat.
Riscul asigurat este acel fenomen produs care prin efectele sale il obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Nu toate fenomenele care produc pagube sunt un risc asigurat, ci numai acelea care indeplinesc anumite conditii, cumulat:

- fenomenul sa fie posibil, dar nu si acel fenomen care se produce sigur si frecvent;
- fenomenul sa aibe un caracter intamplator;
- fenomenul sa poata fi inregistrat in evidenta statistica;
- fenomenul sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

Evaluarea de asigurare este modalitatea prin care se stabileste valoarea bunurilor care vor fi cuprinse in contractul de asigurare. Supraevaluarea sau subevaluarea pot avea consecinte negative pentru asigurator sau pentru asigurat. Aceasta notiune se foloseste numai la asigurarile de bunuri; asigurarile de persoane nu pot fi supuse operatiunii de evaluare.

Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenuliui pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului si este unul dintre elementele in baza caruia se calculeaza prima de asigurare.

Norma de asigurare este stabilita de lege si numai la asigurarile de bunuri obligatorii, reprezinta suma asigurata pe unitatea de obiect asigurat. Ex: la locuinte este metrul patrat de suprafata construita, la culturile agricole este hectarul. Suma asigurata se obtine inmultind norma de asigurare cu numarul unitatilor de obiect asigurat.

Prima de asigurare este suma de bani dinainte stabilita, pe care asiguratul o plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa poata constitui fondul de asigurare pentru achitarea despagubirilor de asigurare sau a sumei asigurate la momentul producerii riscului asigurat. Din primele de asigurare incasate, asiguratorul constituie fondul pentru achitarea despagubirilor si sumele asigurate, dar si alte fonduri legale prin care isi acopera cheltuielile pentru administrarea fondului de asigurare.

Prima de asigurare se stabileste astfel: se inmulteste suma asigurata cu cota de prima tarifara stabilita pentru 100 sau 1000 de unitati monetare suma asigurata.
Cota de prima tarifara sau prima bruta este constituita din cota de baza sau prima neta si adaosul sau suplimentul la cota de baza. Prima neta este pentru formarea fondului pentru achitarea despagubirilor si sumele asigurate. Adaosul este pentru acoperirea cheltuielilor pentru administrarea fondului de asigurare, a unui fond de rezerva si a unui mic profit.

Durata asigurarii este perioada de timp valabila pentru raporturile dintre asigurator si asigurat, asa cum au fost stabilite in contractul de asigurare, ea fiind un element specific asigurarilor facultative. Aceasta durata difera de la asigurarile facultative de bunuri fata de de asigurarile facultative de persoane:
- la bunuri perioada poate fi de 1 an sau mai putin 3 sau 6 luni;
- la asigurarea de viata perioada poate fi de 5, 10 sau 15 ani.

Stabiliria duratei asigurarii facultative este foarte importanta pentru ca determina suma primei de asigurare pe care o plateste asiguratul si raspunderea asiguratorului este numai in cadrul acestei perioade.

Paguba sau dauna este pierderea(in expresie baneasca) intervenita la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiata asigurarea. Paguba poate fi totala sau partiala, daca bunul a fost distrus in intregime sau numai o parte din el.

Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului pentru acoperirea pagubei produse de riscul asigurat. In limita sumei de asigurare, despagubirea poate fi egala sau mai mica decat paguba, in functie de principiul de raspundere aplicat de asigurator la acoperirea pagubei.

Practica asigurarilor de bunuri distinge trei principii pentru acoperirea pagubelor:

- principiul raspunderii proportionale;
- principiul primului risc;
- principiul raspunderii limitate.

La principiul raspunderii proportionale despagubirea de asigurare se stabileste in aceeasi proportie fata de valoarea bunului asigurat. Despagubirea este egala cu paguba numai cand suma asigurata este egala cu valoarea bunului asigurat. Acest principiu se foloseste la asigurarile de animale, culturi agricole, transportul international al marfurilor etc.

La principiul primului risc despagubirea este egala cu paguba, fara a putea depasi marimea sumei asigurate. Se foloseste la asigurarile de bunuri, la care pagubele totale se produc mai greu, de ex asigurarea cladirilor si constructiilor.

Volumul despagubirilor la cele doua principii difera numai cand suma asigurata este mai mica decat valoarea bunului, iar paguba a fost partiala. La ambele principii partea de paguba care depaseste suma asigurata este suportata in totalitate de asigurat.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurati decat principiul raspunderii proportionale, pentru ca pagubele sunt compensate intr-o masura mai mare, dar si prima de asigurare este mai mare.

La principiul raspunderii limitate despagubirea se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita. Partea din valoarea pagubei care cade in sarcina asiguratului se numeste fransiza si este stipulata in contractul de asigurare.

Fransiza este de doua feluri:

- fransiza atinsa sau simpla: asiguratorul acopera in intregime paguba, pana la cuantumul sumei asigurate, daca paguba este mai mare decat fransiza;

- fransiza deductibila: se scade din paguba, indiferent cat de mare este paguba, adica asiguratorul plateste numai pentru parte de paguba care depaseste fransiza.

Nu se platesc despagubiri pentru pagubele care se incadreaza in cadrul fransizei. La fransiza compensarea pagubelor este mai mica, dar si cota de prima tarifara este mai mica. Fransiza il determina pe asigurat sa aibe mai multa grija pentru prevenirea pagubelor, pentru ca o parte din efectele pagubei le va suporta singur.